Informații pe care orice părinte trebuie să le știe. Cum îți ferești copilul de pedofili

Pedofilul este sclavul unor porniri de neoprit. Pedofilia este, într-un fel, o adicție, cum este și dependența de tutun, de alcool și de droguri. Subiectul este tabu pentru mulți părinți, unora fiindu-le jenă să discute cu copii despre pedofili. Unii părinți nici nu pot să pronunțe cuvântul.

Totuși, acest subiect trebuie abordat, mai ales cu copiii de peste 5 ani, ca pe o poveste cu oameni buni și oameni răi, aceștia din urmă fiind pedofilii. Mai mult, copiii ar putea fi învățați să reacționeze când sunt abordați de persoane străine, dar fără a ajunge să le fie frică de orice necunoscut, spune psihologul Libertatea, Cezar Laurențiu Cioc.

Psihologul a vorbit despre ce este pedofilia, dar și cum să fie pregătiți copiii pentru a ști să reacționeze dacă sunt agresați.

Ce este pedofilia?
Pedofilia, din punct de vedere psihomedical, este o parafilie, așa spun atât medicii, cât și psihologii. În această grupă a parafiliilor sunt incluse pedofiliile, necrofilia, zoofilia, sado-masochismul sexual, voaiorismul, frătorismul, adică deviații de la natural, nu de la normal.

”Termenul de normal este foarte subiectiv. Normalul fiecăruia este diferit, dar naturalul este obiectiv. Nimic din luma obiectivă naturală nu este făcut să existe, sex cu animale, cu copii, cu cadavre. Acestea sunt deviații, totalmente deviații. Cine spune că pedofilia nu intră în această categorie, se înșală total”, spune psihologul Libertatea.

Cum pot fi feriți copiii de pedofili
Potrivit psihologului Cezar Laurențiu Cioc, părinții nu trebuie să le genereze copiilor teama de străini, dar trebuie să-și supravegheze micuții.

”Nu trebuie să punem semnul de egalitate între un agresor și un străin. Pentru că, mai târziu, în dezvoltarea copiilor, se ajunge la socio-fobie, acea teamă de străini. Unui copil trecut de 5-6 ani ar trebui să i se explice că există oameni buni și oameni răi, că cei răi sunt puțini, dar există. Exact ca în povești. Putem folosi povestea ca și comparație. Există vrăjitoarea cea rea, dar există și prințul și vânătorul cel bun și celelalte personaje. Sigur că sunt persoanje rele, de care copiii ar trebui să se ferească, dar responsabilitatea majoră este a părinților. Părintele trebuie să-și supravegheze copiii de fiecare dată”, mai spune psihologul.

Efectele psihologice ale pedofiliei asupra copiilor
Pentru a discuta despre efectele psihologice ale pedofiliei asupra copiilor, cazurile de abuz sexual trebuie împărțite în două categorii: cele cu violență și cele fără violență.

”Trebuie să împărțim actul de a încerca să abuzezi sexual un minor în 2 mari categorii: în încercarea de abuz cu violență și încercarea de abuz fără violență. În prima categorie, când un agresor încearcă să abuzeze un copil, indiferent de vârstă, cu violență, lovindu-l, dezbrăcându-l, această situație este dramatică pentru evoluția ulterioară a acelui copil, pentru că va asocia ideea de sexualitate cu agresivitatea, cu neplăcerea, cu groaza chiar. Aceste situații sunt, cum spunem noi, psihologii, ”rupere de suflete”. Pe viitor, evoluția psihologică naturală este pusă sub semnul întrebării”, explică Cioc.

În cazul abuzului sexual fără violență, pentru că sunt unii pedofili camaleonici, care încearcă să cucerească bunăvoința unui copil, fie cu cu acadele, fie cu jucării, copilul percepe acest comportament ca pe o joacă. Efectele acestei abordări nu sunt imediate, copilul nu resimte imediat că a fost abuzat. ”Efectele nu sunt pe moment, sunt tardive. Dar, chiar și așa, copilul poate avea o schimbare de macaz de la sexualitatea naturală. Nu mai este o sexualitate naturală, nu-ți mai poți face un iubit, o iubită. Ai o teamă continuă, un complex de inferioritate, care apar mai târziu, în dezvoltarea copilului”, spune psihologul.

Cum poate fi recunoscut un pedofil
Recunoașterea unui pedofil nu este un lucru chiar ușor. Totuși, stând mai mult în apropierea unor astfel de persoane, ar putea fi identificată afinitatea exagerată față de copiii.

”Pedofilul este sclavul unor porniri de neoprit. Pedofilia este, într-un fel, o adicție, cum este și dependența de tutun, de alcool, de substanțe dopante, de droguri. Este o pornire din interiorul său. De aceea este o boală. Acești oameni nu o fac din răutate, ci pentru că sunt bolnavi. Au o pornire pe care nu o pot opri. Este ceea ce simte dependentul de tutun, căruia i se restricționează accesul la pachetul de tutun. Este o dependență, o adicție mult mai complexă, pentru că nu există grupuri, cum sunt la alcoolici, alcoolicii anonimi. În pedofilie, nu există astfel de grupuri, pentru că este o parafilie pedepsită de lege. Acești oameni nu prea au acces la tratament, pentru că le este teamă, le este jenă să spună prin ce trec”, mai spune psihologul Libertatea.

Tratamentul psihologic pentru copiii abuzați
Tratamentul psihologic pentru copiii abuzați cu violență este foarte dificil. Copilul trebuie să fie văzut timp îndelungat de psiholog. Trebuie să i se schimbe toate amintirile, ajutat să uite toate traumele. Iar acestea se șterg foarte greu. Este foarte dificilă recuperarea dacă a fost abuzat cu violență.

Pedofilia, un subiect tabu în relația părinți-copii
Pedofilia este un subiect generator de jenă. Foarte mulți părinți nici nu-l pot aborda. Unii părinți nici nu pot pronunța cuvântul. Cu un copil, după 5-6 ani, se poate vorbi deschis, dacă știe ce înseamnă sexualitate.

”Sub cinci ani, nu prea pot face altceva decât să plângă. După cinci ani, copiii ar putea fi învățați să spună că mama se uită la ei, că tatăl sună la telefon sau chiar să spună ”nu aveți voie să puneți mâna pe mine, mă duc la poliție”, mai spune psihologul Cezar Laurențiu Cioc.

Sursa