,,Vreau să spun tot adevărul care mă apasă: îmi înșel soțul cu soțul prietenei mele. M-a invitat în oraș când ea era în maternitate, prima dată am simțit…”

Poate mă veți judeca însă sunt într-un punct în care simt că nu mai dețin controlul. Raționalul îmi spune să renunț cât mai repede la această relație vinovată în timp ce inima și, de ce să nu recunosc, restul trupului ține cu îndârjire să continui să mă întâlnesc cu Robert.


Robert este soțul Claudiei, cea mai bună prietenă a mea, și cu asta am spus totul despre ceea ce se întâmplă. Dacă aș spune că-l iubesc probabil că aș minți însă lângă el am trăiri pe care nu le-am avut niciodată alături de soțul meu.

În urmă cu nouă luni, Claudia a născut un băiețel. Era încă în maternitate astfel că nu mi s-a părut exagerat ca Robert să mă invite să sărbătorim evenimentul cu un pahar de șampanie.

Programul soțului meu Mihai suferise o schimbare de ultimă oră astfel încât m-am trezit în fața faptului că, în casă celei mai bune prietene, eu și soțul ei stăteam de vorbă și culmea, ne simțeam împreună mai bine ca niciodată.

Nu băuserăm prea mult însă parcă plutea ceva în aer care ne subjuga mințile. M-am trezit că Robert mă săruta ușor pe gât și prima mea reacție a fost să-l resping. A continuat cu aceleași intenții și după ce șocul inițial s-a spulberat în câteva secunde, am cedat.

Am intrat în jocul lui și am început să ne sărutăm și, în scurt timp, am simțit că mă pierd în brațele sale. Simțeam ceva de care nu mai avusesem parte de mult timp: pasiune și acest lucru a fost suficient „sa închid ochii” și să accept și pasul următor care, între noi fie vorba, nu a întârziat foarte mult timp.

M-a dezbrăcat cu o iuțeală care mi-a dat de înțeles că visa de mult timp la acel moment. M-a întins pe canapeaua din living și i-am predat complet trupul meu timp de minute bune. A fost bine. A fost extraordinar de bine. A fost atât de bine încât uitamsem complet de sentimentul vinovăției.

Peste vreo două ore a sunat Mihai care își terminase treaba în oraș și vroia să știe dacă vine să mă ia de la apartamentul Claudiei, în drum spre casă. Nu aveam cum să refuz pentru a nu da de bănuit însă starea de plutire m-a însoțit toată seară.

Mi-am dat seama că sunt șanse să mai vreau…si așa a și fost. Chiar și după ce Claudia a venit acasă, începusem să mă văd cu Robert destul de regulat, sub diverse pretexte și în diverse locuri.

În timp am învățat de minune să ne ascundem și pot spune că încet încet nu mă mai simt deloc vinovată deși eu și Claudia suntem în continuare cele mai bune prietene. Pur și simplu mi se pare ceva firesc și, atâta timp cât nimeni nu știe ce se petrece între mine și Robert, nimeni nu are de suferit.

Nici vorbă de divorț, la niciunul dintre noi căci ne gândim la binele copiilor noștri. În schimb profităm de orice situate pentru a ne da seama că viața uneori este atât de frumoasă! Chiar dacă acest lucru se întâmplă de cele mai multe ori pe bancheta din spatele mașinii mele, în locuri ferite din afara orașului!