5 greseli frecvente de gramatica pe care probabil și tu le faci: „Defapt vroiam decât să-mi cer scuze”

În fiecare zi auzim și citim numeroase greșeli gramaticale, din nefericire. După cum spune profesorul și lingvistul Alexandru Nicolae, membru al Institutului de Lingvistică al Academiei Române, românii fac atât de multe greșeli deoarece limba noastră are „acord bogat” și cuvintele au multe forme flexionare. Totuși, în toate limbile vorbite există abateri de la forma standard sau dialectul dominant. Formele standard și normele lingvistice sunt stabilite de Academii. Acestea sunt cadre instituționale cu scopuri clare, care difuzează normele și regulile prin intermediul cărților, școlilor și al altor instituții., pentru ca populația să fie educată și să aibă o exprimare cât mai curată.

Deși românii lasă impresia că ar fi interesați de vorbirea corectă, nu depun eforturi reale pentru a vorbi corect și, de cele mai multe ori, se supără atunci când li se atrage atenția asupra greșelilor lor.

Iată care sunt cele mai des întâlnite erori pe care le comit le fac românii, care par să nu fie deloc atenți la cum vorbesc sau scriu:

1. Evitarea cacofoniilor
Mulți oameni încearcă să evite cacofoniile făcând greșeli mult mai grave decât o simplă combinație disonantă de cuvinte, inventând sintagme inutile. Așa a apărut populara construcție „ca și”, adoptată de foarte multe persoane – chiar și în cazurile în care scopul nu este evitarea cacofoniilor.

2. Datorită / din cauza
Aceste cuvinte se folosesc diferit în funcție de context, dar nu foarte mulți oameni țin seama de acest lucru. Dacă vrei să exprimi cauzalitatea, amintește-ți că „datorită” se folosește atunci când e vorba de un eveniment pozitiv, benefic, iar „din cauza” atunci când vrei să accentuezi efectele negative ale unei situații.

3. Folosirea incorectă a imperfectului verbelor care desemnează voința
Românii par a avea probleme cu verbul „a vrea” și imperfectul său. De cele mai multe ori se spune „vroiam”, dar această formă nu există în limba română! Cuvântul este un hibrid, provenit din combinarea formelor de imperfect ale verbelor „a vrea” și „a voi”. La imperfect, „a vrea” are formele: eu vream, tu vreai, el/ea vrea, noi vream, voi vreați, ei/ele vreau, iar „a voi” formele: eu voiam, tu voiai, el/ea voiau, noi voiam, voi voiați, ei/ele voiau.

4. Misterul cuvântului „locație”

Acest cuvânt a fost folosit de atâtea ori în mod greșit, încât abia dacă se mai știe sensul lui adevărat. După cum putem citi în Dicționarul Explicativ al Limbii Române, „locație” desemnează „chiria plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară”.

5. Prepoziția „pe”
Prepoziția „pe” din construcția acuzativului este lăsată adesea pe dinafară, iar această greșeală este făcută inclusiv de politicieni sau alte persoane publice. Între „Pixul care este pe masă e al meu” și „Pixul pe care l-am pus pe masă e al meu” există o diferență – pixul este subiect în prima frază, iar în cea de-a doua este complement direct, deci e necesar să apară prepoziția „pe” înainte de „care”.