Secretele limuzinei lui Ceausescu, ARO 304, masina care se vinde acum cu 50.000 de Euro

Ca orice dictator grandoman, obsedat de cultul personalității, Nicolae Ceaușescu s-a înconjurat treptat de lucruri mărețe. Așa că atunci când ilustrul conducător și-a dorit o casă, poporul i-a dăruit una spațioasă și primitoare.


Pe lângă multe alte destinații de vacanță, respectiv vile de protocol în fiecare județ. Iar când cel mai iubit fiu al umanității a cerut o mașină, principalii producători autohtoni au dat tot ce aveau mai bun. De exemplu, Dacia a asamblat modelul Renault 20 în atelierele IATSA Ştefăneşti, rebotezându-l 2000. Se pare că Nicolae Ceaușescu n-a fost încântat de această mașină, fiind mult prea mică și prea puțin opulentă pentru gusturile lui. Și e de înțeles, ținând cont că spre sfârșitul anilor `60, respectiv începutul anilor `70, acesta era transportat într-una dintre cele mai luxoase limuzine ale perioadei – un Mercedes-Benz 600 Pullman Landaulette.

Gerald Ford, la vizita de la București din 1971. Ceaușescu l-a întâmpinat într-un Mercedes-Benz 600 Landaulette.

Mașina preferată a lui Ceaușescu a fost însă limuzina ARO, construită în patru exemplare (unele surse spun că ar fi fost chiar șase). Primele două modele denumite 304 au fost produse în 1977-1978 și aveau grilă cromată și faruri simple, ovale. Șapte ani mai târziu, în 1985-1986 au mai fost construite alte două exemplare, denumite 306, care au beneficiat de o serie de actualizări de natură estetică.

Partea frontală avea faruri duble de formă rectangulară, iar blocurile optice posterioare erau preluate de la Oltcit Club – modificare adoptată ulterior și modelele ARO de serie. Restilizarea a vizat și interiorul, unde a fost montată o planșă de bord proeminentă, inspirată de cea a modelelor Dacia 1310. Toate aceste exemplare erau vopsite în nuanța bleu 616 și aveau numeroase detalii exterioare cromate: calandru și suporții farurilor, barele parașoc, protecțiile de la baza portierelor, balamalele capotei, ramele geamurilor și bara transversală de pe plafon. Se pare că modelul 304 a fost produs și într-o versiune decapotabilă, care nu a fost folosită însă de Ceaușescu pentru că nu oferea suficientă siguranță.

Singura dovadă că Aro 304 a fost produs și într-o variantă cabrio.

Caroseria modelelor ARO 304/306 avea o arhitectură cu patru portiere – cele din spate fiind realizate artizanal pe baza celor frontale, iar geamurile acestora erau fixe. Ampatamentul era alungit semnificativ comparativ cu seria 243/244, iar plafonul a fost înălțat pentru a permite un acces îmbunătățit și mai mult spațiu interior. Pielea de culoare maro-coniac îmbrăca întreg habitaclul – bord, fețe de uși, scaune, banchetă și strapontine. Acestea din urmă erau montate pe lateralele portbagajului și erau ocupate de gărzile de corp ai președintelui. Podeaua a fost acoperită complet cu o mochetă groasă, iar ușile spate încorporau suporți care acopereau treptele de acces.