Zece mituri antice şi evenimentele reale care le-au inspirat

Legendele au însufleţit imaginaţia oamenilor timp de mii de ani. Deşi multe din ele sunt simple poveşti transmise din generaţie în generaţie, unele ar putea fi relatarea unor evenimente geologice reale, crede Patrick Nunn, de la Universitatea Sunshine Coast din Australia.


Patrick Nunn a studiat legătura dintre miturile antice şi fenomenele naturale din trecut, considerând că legendele pot oferi savanţilor informaţii importante despre evenimente la care povestitorii au asistat, dar despre care oamenii de ştiinţă nu au prea multe informaţii.

Iată care sunt cele mai cunoscute 10 mituri antice şi evenimentele pe care le-ar putea prezenta.

Arca lui Noe şi potopul

Unul din cele mai cunoscute şi tulburătoare mituri este cel al potopului, căruia îi supravieţuieşte doar Noe, cu familia sa. Urmând indicaţiile date chiar de Dumnezeu, Noe construieşte o arcă uriaşă, pe care ia câte o pereche din fiecare specie de pe Pământ, asigurând astfel biodiversitatea după retragerea apelor.

Poveşti despre potopuri se regăsesc şi în legendele altor culturi, nu doar în Biblie, dar oamenii de ştiinţă nu cred că a existat vreodată o inundaţie care să acopere cu apă întreaga planetă.

Cu siguranţă au fost însă cazuri izolate, evenimente dramatice care au produs o puternică impresie asupra oamenilor. Un exemplu cunoscut este inundaţia catastrofală din jurul anului 5.000 î.e.n, care a avut loc în zona Mării Negre.

Oamenii au tendinţa să exagereze atunci când relatează diferite amintiri, prin urmare nu este greu de înţeles că un fenomen care a dus la inundarea unei regiuni să fie extins la scară globală, ca şi când pe întreaga planetă ar fi fost numai apă, fără să mai existe vreun petic de uscat.

Nunn crede că mitul lui Noe este de fapt o relatare despre valuri uriaşe, care au acoperit o anumită regiune pentru câteva săptămâni, timp în care în acea zonă nu a mai existat uscat.

Descoperirea unor fosile de scoici pe vârful unor munţi nu sugerează neapărat că acea zonă a fost cândva inundată. Acum, cercetătorii ştiu că plăcile tectonice ridică rocile de pe fundul mării, prin urmare vorbim despre un alt fenomen, nu despre inundaţie, precizează Adrienne Mayor, istoric la Universitatea Stanford.

Oracolul din Delfi şi preoteasa care prezice viitorul
În Antichitate, Oracolul din Delfi, aflat pe Muntele Parnas din Grecia, era foarte cunoscut. Aici, într-un templu dedicat zeului Apollo, o preoteasă numită Pithia intra într-o stare de extaz şi astfel putea „vedea” evenimente care vor avea loc în viitor. Ea respira aburii emanaţi dintr-o fisură din podea, intra în transă şi atunci rostea lucruri aparent fără sens. Dar aceste cuvinte nu puteau fi interpretate decât de un preot, care le înţelegea şi le traducea în profeţii.

Templul există în realitate, fiind un obiectiv turistic important în Grecia. Aici, geologii au descoperit două falii care se află chiar sub ruinele templului. Probabil că prin acestea ieşea gazul care producea acea stare euforică, dar deocamdată cercetătorii nu ştiu exact ce conţinea acest gaz. Ar putea fi vorba de etilen, benzen sau un amestec de dioxid de carbon şi metan.

Scufundarea Atlantidei
Poate cel mai cunoscut mit este cel al Atlantidei, insula înfloritoare care s-a scufundat în mare în urma unui cataclism. Potrivit lui Platon, care a vorbit pentru prima dată despre această legendă, pe Atlantida locuiau oameni care erau pe jumătate zei şi care puseseră bazele unei civilizaţii foarte avansate, iar insula lor era construită sub forma unor cercuri concentrice.

Chiar dacă Atlantida nu a existat cu adevărat aşa cum este descrisă în povestea filozofului grec, soarta tristă a unei civilizaţii reale a inspirat această legendă.

Este posibil ca scufundarea unei părţi a insulei Satorini să fi stat la baza mitului. Santorini este acum un arhipelag, dar în urmă cu mii de ani era o singură insulă vulcanică numită Thera.

Acum aproximativ 3.500 de ani, vulcanul de aici a erupt, fiind una din cele mai puternice erupţii vulcanice din istorie. Insula a fost distrusă, au avut loc tsunami-uri, iar recoltele au fost afectate ani de zile din cauza dioxidului de sulf ajuns în atmosferă.

Este posibil ca această situaţie să fi dus la declinul civilizaţiei minoice, care domina zona Mediteranei de pe insula învecinată, Creta, cred unii istorici.

Pag. anterioară1 din 3